Dinții mobili – managementul mobilității dentare

(update 2021: tratamentul inovator cu plasmă trombocitară)

Mobilitatea dentară reprezintă deplasarea dinților în plan orizontal și vertical, cauzată de un traumatism sau de o boală parodontală.

Bolile parodontale reprezintă totalul afecțiunilor localizate la nivelul gingiei și a osului parodontal, elemente anatomice cu rol de menținere a dintelui în alveolă.

Parodontoza este forma avansată a bolii parodontale, stadiu în care este afectat parodonțiul de înveliș și cel de susținere, adică osul parodontal și părțile moi, gingie și ligamente parodontale.

Evaluarea mobilității dentare este considerată o etapă importantă în examinarea clinică, deoarece este unul din semnele importante în diagnosticul bolilor parodontale. Prin urmare, reducerea mobilității dentare este principalul element al terapiei parodontale.

Mobilitatea dentară este încadrată în gradul 1, 2 și 3:

Gradul 1 – mobilitate peste 1 mm în sens vestibulo-oral

Gradul 2 – mobilitate peste 1 mm în sens vestibulo-oral și mezio-distal

Gradul 3 – mobilitate peste 1 mm în sens vestibulo-oral, mezio-distal și axial.

Mecanismul prin care parodontoza provoacă mobilitatea dentară este următorul:

• Distrugerea gingiei prin inflamație
• Lărgirea ligamentelor parodontale
• Pierderea atașamentului față de dinte
• Trauma ocluzală

Mobilitatea dentară are ca rezultat instabilitatea ocluzală, tulburarea funcției masticatorii, restricții alimentare, modificări estetice, afectarea fonației, toate acestea având ca efect afectarea calității vieții.

Curățarea dinților mobili este dificilă, ducând astfel la agravarea stării de ingienă orală prin acumularea de placă bacteriană și tartru.

Managementul mobilității dentare constă în:

– imobilizarea dinților mobili cu bandă din fibră de sticlă

– echilibrarea ocluzală

– terapie parodontală non-chirurgicală

– biostimularea prin laserterapie.

Imobilizarea dinților este o etapă foarte importantă în tratamentul parodontal și are ca scop restabilirea funcției orale, confort psihic îmbunătățit.

Rezultatele obținute sune excelente și se mențin în timp cu condiția ca pacientul să aibă o igienă riguroasă. În concluzie, mobilitatea de gradul I și II poate fi tratată cu succes.

În cazul mobilității de gradul III, tratamentul este doar chirurgical – extracția. După perioada de vindecare pacientul poate beneficia de proteza dentara permanenta, proteza dentara pe implanturi, proteza dentara fixa.

 

Etape clinice de tratament:

1. Detartrajul cu utrasunete se face cu foarte mare atenție pentru a nu mobiliza dinții și mai mult. Se începe cu treimea incizală a dinților deoarece aceea este zona unde se va aplica banda din fibră de sticlă.
2. După detratraj se aplică banda din fibră de sticlă. Această bandă este flexibilă, ușor de aplicat pe dinții mobili. Atât materialele folosite cât și tehnica sunt minim invazive.
3. După imobilizare se continuă detartrajul în zona gingivală și subgingivală.
4. Urmează tratamentul medicamentos care constă în irigarea pungilor parodontale cu substanțe antiinflamatorii și antiseptice și aplicarea de pastă antimicrobiană.
5. Ultima etapă de tratament este biostimularea și regenerarea țesuturilor prin laserterapie.

La finalul tratamentului se face echilibrarea ocluzală. Scopul echilibrării ocluzale este stabilirea și menținerea unei funcții ocluzale optime.

Echilibrarea ocluzală prin șlefuire selectivă ajută la menținerea funcției și sănătății danturii naturale.

În urma aplicării acestei tehnici, dinții vor fi imobilizați într-un monobloc rigid, care va avea ca scop vindecarea țesuturilor afectate și în final restabilirea funcției orale.

De cele mai multe ori mobilitatea dentară este însoțită de afecțiuni parodontale (sângerare gingivală, puroi) și recomandarea noastră este de a urma și celelalte trei etape de tratament:

• Tratamentul antimicrobian cu pastă TM (tetraciclină și metronidazol)
• Tratamentul de biostimulare și regenerare tisulară cu laserul terapeutic
• Tratament injectabil cu NEYPUL Nr. 10 D7 – conține os liofilizat de vitel și componente proteice din sânge de vițel.

 

Terapia cu plasmă trombocitară – PRP

Terapia cu plasma trombocitară – PRP (Platelet rich Plasma) – este soluția cea mai bună de a păstra rezultatele obținute și de a le menține în timp.

Plasma trombocitară – substanța intercelulară lichidă a serului sangvin cu conținut sporit de trombocite (PRP) – este utilizată cu scop de regenerare a țesuturilor afectate. Plasma trombocitară conține o serie de elemente proteolitice, ce reglează homeostaza, participând la dezvoltarea reactiilor organismului de adaptare, apărare și regenerare.

Mecanismul de acțiune al plasmei trombocitare în țesuturile parodontale:

• • Factorii de creștere sunt introduși în țesuturile parodontale cu ajutorul plasmei sub forma injectabilă.
  • Factorii de creștere stimuleză formarea țesutului conjunctiv, sintetizarea colagenului, acidului hyaluronic și elastinei. Prin urmare se induce formarea de țesut conjunctiv tânăr și vase sanguine de tip capilar.
  • Factorii de crestere blochează activitatea osteoclastelor si stimulează proliferarea osteoblastelor. Osteoclastele sunt celule osoase cu rol de degenerare a țesutului osos iar osteoblastele au rol de regenerare a osului.

Cum se administrează plasma trombocitară

• • prin injectare
  • prin infuzie
  • prin inhalare

Metoda prin injectare este cea mai uzuală. Există două principii de injectare:

1. 1. Concentrația maximă de factori de creștere va fi în zona și locul unde se introduce plasma, adică la locul înțepăturii, având loc o interacțiune între factorul de crestere specific cu receptorii țesutului zonei recipient. Se declanșează mecanismul de apariție a unei echimoze prin stress tisular la nivel local.
   2. Principiul “sacului terapeutic” prin injectarea plasmei în jurul zonei afectate.

Pregătirea pacientului înainte de injectare:

• • În ziua anterioară injectării pacientul nu va consuma carne, alimente grase, alcool.
  • În ziua injectării cu patru ore înainte de procedură pacientul nu consumă alimente, poate să bea suc, cafea, să se hidrateze.

Etapele de obținere a plasmei trombocitare

1. 1. Se recoltează sânge de la pacient în eprubeta Plasmalift
   2. Eprubeta este așezată în centrifugă pentru a se obține plasma
   3. Plasma obținută este aspirată într-o seringă de insulină și apoi este injectată în zona de tratament.

Eprubetele certificate Plasmalift sunt confecționate din sticlă medicală borosilicată de cea mai înaltă calitate și sunt închise ermetic cu un dop ce asigură sterilitatea, stabilitatea conținutului interior și păstrarea vidului în interiorul eprubetei.

Eprubeta Plasmalift conține un gel de absorbție specializat și un anticoagulant.

Plasma trombocitară conține:

• • 7% proteine (fibrinogen, albumină, globulină)
  • 2% substanțe nutritive (aminoacizi, glucoză, lipide), hormoni (insulină, eritropoetină)
  • Electroliți (natriu, kaliu, calciu)

Contraindicațiile injectării cu plasma trombocitară:

• • Anomalii de coagulare a sângelui;
  • Reacții alergice la seria de preparate anticoagulare (heparină, herudină);
  • Diabet zaharat insulino-dependent
  • Sarcina, perioada de alăptare;
  • Boli oncologice
  • Procese inflamatorii acute în zona de injectare

Efectele clinice ale tratamentului cu plasmă trombocitară

• • Antiinflamator (dispare inflamația);
  • Reducerea sângerării gingivale;
  • Reducerea mobilității dentare;
  • Creșterea perioadei de remisiune în tratamentul parodontitei marginale;
  • Profilaxia bolii parodontale;
  • Reducerea riscului de respingere a implanturilor endoosoase;
  • Vindecarea mai rapidă a pacienților după intervenții în zona oro-maxilo-facială.