ENDODONŢIE
Terapia endodontică sau tratamentul de canal este o specialitate a medicinei dentare care se ocupă cu diagnosticul şi tratamentul afecţiunilor pulpei dentare, ţesutul moale situat în interiorul dintelui, cunoscut în limbajul comun sub denumirea de “nervul dintelui”. În interiorul dintelui se află camera pulpară şi canalul radicular care sunt ocupate în mod natural de pulpă dentară alcătuită din ţesuturi nervoase şi vase de sânge.
Tratamentul endodontic (“tratamentul de canal”) este necesar atunci când pulpa dintelui se inflamează ireversibil sau se necrozează (moare).
Netratată, infecţia apărută iniţial în interiorul dintelui se extinde, în timp, spre osul maxilar şi ţesuturile moi din jurul dintelui. Aceste procese patologice cauzează durere persistentă, datorată pulpei inflamate sau iritării ţesuturilor vii din jurul rădăcinii, distrugerea osului, inflamarea şi deformarea ţesuturilor din vecinătate. Doar tratamentul endodontic poate elimina infecţia în totalitate.
Terapia endodontică implică îndepărtarea acestor structuri, curăţarea şi decontaminarea canalelor şi obturarea (umplerea) lor cu materiale care vor etanşeiza cavitatea.
Endodonţia include atât tratamente endodontice primare cât şi secundare (retratamente).
Retratamentele se aplică pe dinţii care au suferit anterior un tratament de canal dar din diferite motive acesta a eşuat.
În general retratamentul este recomandat să se facă la microscopul electronic de către un medic specializat în endodonţie.