Bolile parodontale semne clinice și tratament

Bolile parodontale variază de la simpla inflamație a gingiei până la o boală gravă care are ca rezultat afectarea majoră a țesutului moale și a osului care susține dinții. În ultimul stadiu al bolii parodontale dinții sunt pierduți.

În cavitatea bucală se găsesc peste două milioane de bacterii. Aceste bacterii, împreună cu saliva și alte particule, formează placa bacteriană care este lipicioasă și aderă la dinți. Placa bacteriană care nu este îndepărtată prin periaj se întărește și formează tartrul dentar.

 

bolile-parodontale-gingivita

Gingivita – primul stadiu al bolii parodontale

Placa bacteriană împreună cu tartrul dentar devin dăunătoare pentru gingii. Bacteriile provoacă inflamația gingiilor care se numește gingivită. În gingivită, gingiile devin roșii, tumefiate și pot sângera ușor.

Gingivita este o formă ușoară de boală parodontală, care poate fi reversibilă dacă se acționează la timp printr-un periaj zilnic corect și igienizare regulată (detartraj cu ultrasunete și periaj profesional) de către un medic dentist sau igienist dentar. În acest stadiu al  bolii nu are loc nici o pierdere a osului și a țesutului parodontal care ține dinții în alveolă.

 

bolile-parodontale-parodontita

Parodontita – al doilea stadiu al bolii parodontale

Dacă gingivita nu este tratată, ea poate avansa la stadiul de „parodontită marginală rapid progresivă” sau cea mai gravă formă “parodontita marginală cronică profundă – parodontoză”, ceea ce înseamnă „inflamația tuturor țesuturilor din jurul dintelui”. În parodontită, gingiile se îndepărtează de dinți și formează spații numite „pungi parodontale” care se infectează. Sistemul imunitar al organismului luptă împotriva bacteriilor, pe măsură ce placa bacteriană se extinde și avansează subgingival. Toxinele bacteriene și răspunsul natural al organismului la infecție încep să descompună osul și țesutul conjunctiv care mențin dinții în alveolă. Dacă nu sunt tratate, oasele, gingiile și țesuturile care susțin dinții sunt distruse. În final, dinții devin mobili și trebuie îndepărtați.

 

Factori de risc:

  • Fumatul este unul dintre cei mai importanți factori de risc asociați cu dezvoltarea bolii parodontale. În plus, fumatul poate reduce șansele de reușită ale tratamentului;
  • Modificări hormonale la fete / femei. Aceste modificări pot face ca gingiile să devină mai sensibile și să faciliteze dezvoltarea gingivitei. Ex: gingivita din sarcină, gingivita fiziologică premenstruală, gingivita de menopauză;
  • Diabet. Persoanele cu diabet zaharat au un risc crescut de a dezvolta infecții, inclusiv boli parodontale;
  • Afectarea sistemului imunitar, SIDA și tratamentele sale pot afecta negativ starea de sănătate a gingiilor, la fel ca și tratamentele pentru cancer;
  • Medicamente. Există medicamente contraceptive care reduc fluxul de salivă, care are un efect protector asupra gurii. Fără suficientă salivă, mucoasa bucală este vulnerabilă la infecții. Există medicamente care pot provoca o creștere anormală a țesutului gingiilor; acest lucru poate face dificilă igienizarea dinților și gingiilor.

 

Categorii predispuse la boli parodontale

Bolile parodontale debutează de la vârsta de 30 – 40 de ani. Bărbații au mai multe șanse de a dezvolta boli ale gingiei decât femeile. Deși adolescenții rareori dezvoltă parodontită, ei pot dezvolta gingivita, forma mai blândă a bolii parodontale. Cel mai frecvent, boala parodontală se dezvoltă atunci când placa bacteriană este lăsată să se acumuleze supra şi subgingival.

 

Simptomele bolilor parodontale includ:

  • respirație neplăcută care nu va dispărea;
  • gingii roșii sau umflate;
  • sângerări ale gingiilor la periaj sau spontan;
  • durere de mestecat;
  • dinți sensibili;
  • retracţie gingivală cu dezvelirea rădăcinii;
  • mobilitate dentară;
  • puroi în şanţul gingival.

Oricare dintre aceste simptome poate fi un semn al unei probleme serioase, care ar trebui verificată de un medic dentist. La controlul de specialitate se vor examina gingiile şi anume: culoarea, fermitatea, volumul. Cu ajutorul sondei parodontale se va măsura adâncimea șanțului gingival din jurul dintelui. Dimensiunea normală a șanțului este între 1- 3 mm. Dacă aceste dimensiuni sunt depășite vorbim de pungi parodontale care pot avea adâncimi între 5-10 mm. Pe baza unei radiografii panoramice se poate evalua gradul de pierdere osoasă.

 

Cum se pot trata bolile parodontale

Scopul principal al tratamentului este de a controla infecția. Numărul și tipurile de tratament vor varia, în funcție de amploarea și stadiul bolii. Orice tip de tratament necesită ca pacientul să păstreze o bună îngrijire zilnică la domiciliu. Medicul poate sugera, de asemenea, schimbarea anumitor comportamente, cum ar fi renunțarea la fumat, ca o modalitate de a îmbunătăți rezultatul tratamentului.

Prima etapă de tratament este igienizarea care îndepărtează placa bacteriană și tartrul dentar printr-o metodă de curățare profundă numită detartraj. Acesta înseamnă răzuirea tartrului supra  și subgingival. Curățarea tartrului subgingival de la nivelul rădăcinii are rolul de a îndepărta germenii care produc boala parodontală.

A doua etapă de tratament o constituie tratamentul antimicrobian care constă în aplicarea unei paste cu antibiotice (tetraciclină și metronidazol) în șanțul gingival. Această pastă distruge bacteriile și reduce dimensiunile pungilor parodontale. Rezultatele obținute sunt păstrate printr-o igienă riguroasă din partea pacientului. Aceasta include periajul corect făcut dimineața și seara, utilizarea unei paste de dinți pe baza de fluor si a unui spray cu clorhexidina 0,12%.

A treia etapă de tratament este laserterapia. Laserul terapeutic are rol de biostimulare, adică de refacere a țesuturilor afectate (os parodontal și gingie). Laserul mai are rol antiinflamator și antiedematos. Sunt necesare 6 şedințe de tratament asociate cu tratamentul antimicrobian.

A patra etapă de tratament este imobilizarea dentară acolo unde este cazul. Imobilizarea se face cu ajutorul unei benzi din fibră de sticlă care va solidariza dinții într-un monobloc.

 

Tratamente chirurgicale

Chirurgia parodontală ar putea fi necesară în cazul în care inflamația și pungile parodontale  profunde se păstrează după aplicarea celorlalte metode de tratament. În acest sens amintim chirurgia parodontală cu lambou, tehnica de regenerare ghidată a țesutului, utilizarea factorilor de creștere – proteine ​​care  pot ajuta organismul în mod natural să-și regenereze țesutul osos.

 

Bolile parodontale pot provoca probleme de sănătate la distanţă?

În unele studii, cercetătorii au observat că persoanele cu afecțiuni ale gingiilor (în comparație cu persoanele fără boală gingivală) au mai multe șanse de a dezvolta boli de inimă sau au dificultăți în controlul zahărului din sânge. Alte studii au arătat că femeile cu afecțiuni ale gingiilor au fost mai predispuse decât cele cu gingii sănătoase să nască copii prematuri, cu greutate mică la naștere. Dar, până în prezent, nu s-a stabilit dacă boala parodontală este cauza acestor probleme. S-ar putea să existe și alte motive pentru care persoanele cu afecțiuni ale gingiilor dezvoltă uneori probleme de sănătate suplimentare.

Sunt necesare mai multe cercetări pentru a clarifica dacă boala parodontală cauzează de fapt probleme de sănătate dincolo de cavitatea bucală și dacă tratarea bolii parodontale poate împiedica dezvoltarea altor boli la distanță. Între timp, este dovedit faptul că tratamentul bolilor parodontale poate salva dinții – un motiv foarte bun pentru a avea grijă de dinți și gingii.

 

_____________

Sursa: National Institute of Dental and Craniofacial Research

2018-10-26T09:54:28+00:00