Bolile parodontale – semne clinice și tratament
(update 2021: tratamentul inovator cu plasmă trombocitară)
Bolile parodontale variază de la simpla inflamație a gingiei până la o boală gravă care are ca rezultat afectarea majoră a țesutului moale și a osului care susține dinții. În ultimul stadiu al bolii parodontale dinții sunt pierduți.
În cavitatea bucală se găsesc peste două milioane de bacterii. Aceste bacterii, împreună cu saliva și alte particule, formează placa bacteriană care este lipicioasă și aderă la dinți. Placa bacteriană care nu este îndepărtată prin periaj se întărește și formează tartrul dentar.
Gingivita – primul stadiu al bolii parodontale
Placa bacteriană împreună cu tartrul dentar devin dăunătoare pentru gingii. Bacteriile provoacă inflamația gingiilor care se numește gingivită. În gingivită, gingiile devin roșii, tumefiate și pot sângera ușor.
Gingivita este o formă ușoară de boală parodontală, care poate fi reversibilă dacă se acționează la timp printr-un periaj zilnic corect și igienizare regulată (detartraj cu ultrasunete și periaj profesional) de către un medic dentist sau igienist dentar. În acest stadiu al bolii nu are loc nici o pierdere a osului și a țesutului parodontal care ține dinții în alveolă.
Parodontita – al doilea stadiu al bolii parodontale
Dacă gingivita nu este tratată, ea poate avansa la stadiul de „parodontită marginală rapid progresivă” sau cea mai gravă formă “parodontita marginală cronică profundă – parodontoză”, ceea ce înseamnă „inflamația tuturor țesuturilor din jurul dintelui”. În parodontită, gingiile se îndepărtează de dinți și formează spații numite „pungi parodontale” care se infectează. Sistemul imunitar al organismului luptă împotriva bacteriilor, pe măsură ce placa bacteriană se extinde și avansează subgingival. Toxinele bacteriene și răspunsul natural al organismului la infecție încep să descompună osul și țesutul conjunctiv care mențin dinții în alveolă. Dacă nu sunt tratate, oasele, gingiile și țesuturile care susțin dinții sunt distruse. În final, dinții devin mobili și trebuie îndepărtați.
Factori de risc:
- Fumatul este unul dintre cei mai importanți factori de risc asociați cu dezvoltarea bolii parodontale. În plus, fumatul poate reduce șansele de reușită ale tratamentului;
- Modificări hormonale la fete / femei. Aceste modificări pot face ca gingiile să devină mai sensibile și să faciliteze dezvoltarea gingivitei. Ex: gingivita din sarcină, gingivita fiziologică premenstruală, gingivita de menopauză;
- Diabet. Persoanele cu diabet zaharat au un risc crescut de a dezvolta infecții, inclusiv boli parodontale;
- Afectarea sistemului imunitar, SIDA și tratamentele sale pot afecta negativ starea de sănătate a gingiilor, la fel ca și tratamentele pentru cancer;
- Medicamente. Există medicamente contraceptive care reduc fluxul de salivă, care are un efect protector asupra gurii. Fără suficientă salivă, mucoasa bucală este vulnerabilă la infecții. Există medicamente care pot provoca o creștere anormală a țesutului gingiilor; acest lucru poate face dificilă igienizarea dinților și gingiilor.
Categorii predispuse la boli parodontale
Bolile parodontale debutează de la vârsta de 30 – 40 de ani. Bărbații au mai multe șanse de a dezvolta boli ale gingiei decât femeile. Deși adolescenții rareori dezvoltă parodontită, ei pot dezvolta gingivita, forma mai blândă a bolii parodontale. Cel mai frecvent, boala parodontală se dezvoltă atunci când placa bacteriană este lăsată să se acumuleze supra şi subgingival.
Simptomele bolilor parodontale includ:
- respirație neplăcută care nu va dispărea;
- gingii roșii sau umflate;
- sângerări ale gingiilor la periaj sau spontan;
- durere de mestecat;
- dinți sensibili;
- retracţie gingivală cu dezvelirea rădăcinii;
- mobilitate dentară;
- puroi în şanţul gingival.
Oricare dintre aceste simptome poate fi un semn al unei probleme serioase, care ar trebui verificată de un medic dentist. La controlul de specialitate se vor examina gingiile şi anume: culoarea, fermitatea, volumul. Cu ajutorul sondei parodontale se va măsura adâncimea șanțului gingival din jurul dintelui. Dimensiunea normală a șanțului este între 1- 3 mm. Dacă aceste dimensiuni sunt depășite vorbim de pungi parodontale care pot avea adâncimi între 5-10 mm. Pe baza unei radiografii panoramice se poate evalua gradul de pierdere osoasă.
Cum se pot trata bolile parodontale
Scopul principal al tratamentului este de a controla infecția. Numărul și tipurile de tratament vor varia, în funcție de amploarea și stadiul bolii. Orice tip de tratament necesită ca pacientul să păstreze o bună îngrijire zilnică la domiciliu. Medicul poate sugera, de asemenea, schimbarea anumitor comportamente, cum ar fi renunțarea la fumat, ca o modalitate de a îmbunătăți rezultatul tratamentului.
Prima etapă de tratament este igienizarea care îndepărtează placa bacteriană și tartrul dentar printr-o metodă de curățare profundă numită detartraj. Acesta înseamnă răzuirea tartrului supra și subgingival. Curățarea tartrului subgingival de la nivelul rădăcinii are rolul de a îndepărta germenii care produc boala parodontală.
A doua etapă de tratament o constituie tratamentul antimicrobian care constă în aplicarea unei paste cu antibiotice (tetraciclină și metronidazol) în șanțul gingival. Această pastă distruge bacteriile și reduce dimensiunile pungilor parodontale. Rezultatele obținute sunt păstrate printr-o igienă riguroasă din partea pacientului. Aceasta include periajul corect făcut dimineața și seara, utilizarea unei paste de dinți pe baza de fluor si a unui spray cu clorhexidina 0,12%.
A treia etapă de tratament este laserterapia. Laserul terapeutic are rol de biostimulare, adică de refacere a țesuturilor afectate (os parodontal și gingie). Laserul mai are rol antiinflamator și antiedematos. Sunt necesare 6 şedințe de tratament asociate cu tratamentul antimicrobian.
A patra etapă de tratament este imobilizarea dentară acolo unde este cazul. Imobilizarea se face cu ajutorul unei benzi din fibră de sticlă care va solidariza dinții într-un monobloc.
Tratamente chirurgicale
Chirurgia parodontală ar putea fi necesară în cazul în care inflamația și pungile parodontale profunde se păstrează după aplicarea celorlalte metode de tratament. În acest sens amintim chirurgia parodontală cu lambou, tehnica de regenerare ghidată a țesutului, utilizarea factorilor de creștere – membrana PRF si plasma PRP – proteine care pot ajuta organismul în mod natural să-și regenereze țesutul osos.
Membrana PRF (Platelet Rich Fibrin) este o membrană gelatinoasă obținută din sângele pacientului. Se recoltează sânge de la pacient în eprubete speciale care se introduc în centrifugă timp de 8 minute la 1500 de rotații/min. Membrana PRF are un conținut bogat în trombocite, proteine de legare și factori de creștere care accelerează și stabilizează procesul de vindecare.
Utilizarea membranei PRF reduce inflamația, diminuează durerea, scade timpul de vindecare, contribuie la refacerea naturală a gingiei.
Tratamentul de menținere
Eficiența tratamentului bolii parodontale este în corelare directă cu faza evoluției în care se inițiază tratamentul.
Gingivita microbiană indusă de placa dentară poate fi vindecată în proporție de 100% din cazuri prin tratament antimicrobian instituit precoce și menținută o igienă riguroasă.
În stadiul inițial al parodontitei putem obține ameliorări importante după tratamentul antimicrobian și chiar o vindecare morfologică și funcțională dacă se instituie tratamentul corect și complet și o dispensarizare riguroasă.
Chiar și în parodontita moderată și severă, lezarea elementelor parodontale are de cele mai multe ori un caracter reversibil.
Terapia cu plasma trombocitară – PRP (Platelet rich Plasma) – este soluția cea mai bună de a păstra rezultatele obținute și de a le menține în timp.
Plasma trombocitară – substanța intercelulară lichidă a serului sangvin cu conținut sporit de trombocite (PRP) – este utilizată cu scop de regenerare a țesuturilor afectate. Plasma trombocitară conține o serie de elemente proteolitice, ce reglează homeostaza, participând la dezvoltarea reactiilor organismului de adaptare, apărare și regenerare.
Mecanismul de acțiune al plasmei trombocitare în țesuturile parodontale:
-
- Factorii de creștere sunt introduși în țesuturile parodontale cu ajutorul plasmei sub forma injectabilă.
- Factorii de creștere stimuleză formarea țesutului conjunctiv, sintetizarea colagenului, acidului hyaluronic și elastinei. Prin urmare se induce formarea de țesut conjunctiv tânăr și vase sanguine de tip capilar.
- Factorii de crestere blochează activitatea osteoclastelor si stimulează proliferarea osteoblastelor. Osteoclastele sunt celule osoase cu rol de degenerare a țesutului osos iar osteoblastele au rol de regenerare a osului.
Cum se administrează plasma trombocitară
-
- prin injectare
- prin infuzie
- prin inhalare
Metoda prin injectare este cea mai uzuală. Există două principii de injectare:
-
- Concentrația maximă de factori de creștere va fi în zona și locul unde se introduce plasma, adică la locul înțepăturii, având loc o interacțiune între factorul de crestere specific cu receptorii țesutului zonei recipient. Se declanșează mecanismul de apariție a unei echimoze prin stress tisular la nivel local.
- Principiul “sacului terapeutic” prin injectarea plasmei în jurul zonei afectate.
Pregătirea pacientului înainte de injectare:
-
- În ziua anterioară injectării pacientul nu va consuma carne, alimente grase, alcool.
- În ziua injectării cu patru ore înainte de procedură pacientul nu consumă alimente, poate să bea suc, cafea, să se hidrateze.
Etapele de obținere a plasmei trombocitare
-
- Se recoltează sânge de la pacient în eprubeta Plasmalift
- Eprubeta este așezată în centrifugă pentru a se obține plasma
- Plasma obținută este aspirată într-o seringă de insulină și apoi este injectată în zona de tratament.
Eprubetele certificate Plasmalift sunt confecționate din sticlă medicală borosilicată de cea mai înaltă calitate și sunt închise ermetic cu un dop ce asigură sterilitatea, stabilitatea conținutului interior și păstrarea vidului în interiorul eprubetei.
Eprubeta Plasmalift conține un gel de absorbție specializat și un anticoagulant.
Plasma trombocitară conține:
-
- 7% proteine (fibrinogen, albumină, globulină)
- 2% substanțe nutritive (aminoacizi, glucoză, lipide), hormoni (insulină, eritropoetină)
- Electroliți (natriu, kaliu, calciu)
Contraindicațiile injectării cu plasma trombocitară:
-
- Anomalii de coagulare a sângelui;
- Reacții alergice la seria de preparate anticoagulare (heparină, herudină);
- Diabet zaharat insulino-dependent
- Sarcina, perioada de alăptare;
- Boli oncologice
- Procese inflamatorii acute în zona de injectare
Efectele clinice ale tratamentului cu plasmă trombocitară
-
- Antiinflamator (dispare inflamația);
- Reducerea sângerării gingivale;
- Reducerea mobilității dentare;
- Creșterea perioadei de remisiune în tratamentul parodontitei marginale;
- Profilaxia bolii parodontale;
- Reducerea riscului de respingere a implanturilor endoosoase;
- Vindecarea mai rapidă a pacienților după intervenții în zona oro-maxilo-facială.
Bolile parodontale pot provoca probleme de sănătate la distanţă?
În unele studii, cercetătorii au observat că persoanele cu afecțiuni ale gingiilor (în comparație cu persoanele fără boală gingivală) au mai multe șanse de a dezvolta boli de inimă sau au dificultăți în controlul zahărului din sânge. Alte studii au arătat că femeile cu afecțiuni ale gingiilor au fost mai predispuse decât cele cu gingii sănătoase să nască copii prematuri, cu greutate mică la naștere. Dar, până în prezent, nu s-a stabilit dacă boala parodontală este cauza acestor probleme. S-ar putea să existe și alte motive pentru care persoanele cu afecțiuni ale gingiilor dezvoltă uneori probleme de sănătate suplimentare.
Sunt necesare mai multe cercetări pentru a clarifica dacă boala parodontală cauzează de fapt probleme de sănătate dincolo de cavitatea bucală și dacă tratarea bolii parodontale poate împiedica dezvoltarea altor boli la distanță. Între timp, este dovedit faptul că tratamentul bolilor parodontale poate salva dinții – un motiv foarte bun pentru a avea grijă de dinți și gingii.
_____________
Sursa: National Institute of Dental and Craniofacial Research